Experiment cu poluarea aerului
Știți glumele alea care circulă pe net? Cu nevasta care se plimbă pe lângă telefonul soțului, uitat pe masă, și rostește niște cuvinte cheie precum "o zi la spa pentru soție", "cina la restaurant", "cum se gătește mazarea", "parfum Armani"? Chestii pe care și le doreste ea, în speranța că tehnologia asta inteligentă și intruzivă din telefon, care se spune că ne ascultă toate convorbirile, o să-i dea soțului niște sugestii...
Ei.. cam așa mi s-a întâmplat mie recent.
Stăteam la un moment dat de vorbă cu soțul despre purificatoarele noastre din casă. Pe care le-am cumpărat în disperare în ultimii ani, câte unul pentru fiecare cameră, după ce am aflat că mutarea în câmp i-a făcut alergici la ambrozie și pe el și pe baiatul cel mare. Nu am găsit niciodată o metodă prin care să putem măsura dacă purificatarele astea ne ajută cu adevărat în problema asta sau în materie de orice fel de purificare a aerului din casă. Și ne întrebam dacă nu cumva e doar marketing.
Și in discutia asta, soțul spunea că vrea să arunce măcar unul dintre purificatoare, ca să mai facem loc în casă. Căci suntem într-un proces interminabil de decluttering (de aruncare a celor ne-necesare). Iar eu propuneam să căutam mai întâi, înainte de a arunca purificatorul, vreun aparat care să ne ajute să măsurăm în vreun fel eficacitatea lui.
Nu cred că trece… o săptamână... de la discutia asta, când… primesc o invitație de la Dyson de a participa la un experiment. Anume, să testez un rucsac inventat de cercetatorii lor, care monitorizează calitatea aerului. Adică să mă plimb timp de două zile pe unde vreau eu, pe traseele mele obișnuite cu acest rucsac, în timp ce el e conectat la o aplicație, astfel încât datele înregistrate să fie colectate de ei și să le folosească la un viitor studiu.
Say what? Există așa ceva? Ceva ce eu mă întrebam în urmă cu 7 zile unde aș putea găsi? Bineînțeles că prima întrebare pe care am pus-o a fost dacă rucsacul poate testa și aerul din casă sau doar pe cel de afară. Nu de alta, dar dincolo de interesul meu legat de testarea purificatoarelor, afară știm deja cât de poluat e aerul, în România.
"Da!" Zic cei de la Dyson. Poate monitoriza și aerul din încăperi. Și de oriunde. Și atunci "Da", cu toată gura, am zis și eu. Vreau să testez rucsacul.
Experimentul din dormitor. Prima noapte
Am conectat deci rucsacul la o aplicație pe telefon, am făcut toate setările și i-am dat drumul într-o duminică seara. Pe 14 mai. L-am lasat peste noapte în dormitor. Unde nu dădusem drumul la niciun aparat de purificare sau ventilație.
Am facut poza la inceputul serii, la ora 19:20. Toate valorile erau ok. Respectiv:
PM 2,5 - adică "particulate matter" (particule în suspensie) de dimensiuni extrem de mici, de 2,5 miimi de milimetru. Atât de mici încât ele trec prin căile respiratorii, ajung în plămâni și cauzează atâtea probleme de sănătate. Este motivul pentru care în România mor în fiecare an, înainte de vreme, peste 20 000 de oameni. Cele mai multe astfel de particule vin de la țevile de eșapament ale mașinilor pe benzină și motorină, deci de la trafic.
CO2 - un gaz care se află în mod normal în atmosferă, după cum am învățat la biologie. Care nu este toxic per se, dar care, dacă se acumulează în cantități mari și noi ne expunem mult timp la aceste cantități mari, poate duce la probleme de sanatate. Unele chiar grave. De la somnolență, creșterea tensiunii arteriale, dificultăți de respirație, amețeală, confuzie, dureri de cap, până la atacuri de panică, transpirație, diminuarea vederii, tremurat, probleme la inimă și chiar pierderea cunostintei.
VOC - compușii organici volatili. Adică acei vapori chimici care se emană de cele mai multe ori în interior, de la produsele de curățenie care au tot felul de substante toxice în ele, de la vopsea, covoare și alte materilale sintetice, mobilă sau chiar jucării.
NO2 - dioxidul de azot, care se slimina de obicei în casă de la aragaz, iar afară, de la mașini.
Dimineața, mă uit curioasă pe aplicația conectată la rucsac, să văd valorile înregistrate peste noapte. Și mă-ngrozesc! Între ora 1 noaptea și 7 dimineața, când ne-am trezit, valorile de CO2 s-au înroșit. Adică au avut valori peste 1500 (lipseste unitatea de măsură), constant, timp de 6 ore.
Văleu! Ce înseamnă asta? Mă așteptam poate la creșteri de PM 2,5, că poate a intrat aer poluat de afară și am dormit cu el în cameră. Creșteri chiar și de VOC, deși am renunțat de câțiva ani la detergenții de casă obișnuiti, toxici. Dar dădusem drumul la o lumânare care nu era naturală și mă gandeam că o fi influențat aia.
Dar mult CO2? La asta nu mă așteptam.
E drept ca în noaptea aia a venit copilul mic peste noi în dormitor și am fost practic trei oameni care au respirat în loc de doi. Dar orișicât...Să atingem limitele considerate periculoase pentru sănătate? Ceva era dubios.
Ca om care suferă de migrene de cel puțin 17 ani și care a făcut numeroase investigații pentru a le afla cauza și care a primit și ceva răspunsuri de la medici de-a lungul timpului, sigur că nu pot să pun durerile mele de cap dintr-o dată pe seama dioxidului de carbon din cameră. Dar nici nu pot să nu mă gandesc că poate fi un factor favorizant. Toate aplicatiile mele de migrene mă întreabă de factori favorizanti. Și am notat mereu ciocolata, cafeaua, lipsa de somn, brânza cu mucegai, somnul întrerupt, umiditatea, vremea, etc. Dar niciodată exces de dioxid de carbon. Poate ar trebui și el trecut în aplicațiile astea?
Ca mamă a doi copii, din care unul mic, care iată, încă se mai trezește noaptea și îmi întrerupe somnul, sigur că nu pot să pun somnul meu neodihnitor de ani de zile dintr-o data pe seama excesului de CO2. Știu de unde vine. Știu care e cauza principală. Dar nici nu pot să nu mă gândesc că asta poate fi o cauză suplimentară, care agravează și mai mult starea de oboseală pe care o resimt.
Trec peste șoc, rămân cu toate întrebările astea peste zi și iau ghiozdanul și la plimbare, dupa-amiază, când merg să iau copiii de la școală. Să testez totuși rucsacul și în oraș.
Mă urc în mașină în fața casei, pun rucsacul pe scaunul din dreapta, merg cu mașina până la o parcare, apoi pe jos vreo 10 minute, pe lângă o stradă foarte aglomerata, cu trafic intens. Mă așteptam să bubuie senzorii de PM 2,5. Nimic. Râmân pe verde.
Dar văd alt senzor roșu. Același CO2. În perioada cât rucsacul a stat în mașină.
Îl întreb pe Chat GPT ce înseamnă asta. De ce am emisii mari de CO2 la urcarea în mașină. Robotul îmi dă patru posibile variante:
- Aerisirea inadecvata a mașinii.
Sursă externă de Co2
Defecțiuni la sistemul de evacuare
Măsuratori inexacte
Varianta 2 nu stă în picioare pentru că afară indicii erau pe verde. Deci nu avea ce dioxid de carbon să intre în mașină. Varinata 3 nu e valabilă pentru că mașina mea este electrică. Deci nu am țevi pe care să iasă CO2. Varianta 4 este de luat in seamă. Varianta 1 este cea mai plauzibilă. Evident. Când să aerisesc, dacă abia m-am urcat în mașină? Cu ocazia asta mi-am adus aminte de o chestie pe care o știam de mult, dar pe care uitasem să o mai fac: să deschid geamurile cum mă urc în mașină și să merg așa o bucată bună de drum. 
Iau copiii de la școală, ajungem acasă, toți indicii verzi, deși am trecut din nou prin trafic. Iși mai revine la culoare și aerul din mașină, pentru că am ținut ferestrele larg deshise. Se face seară.
Experimentul din dormitor. A doua noapte
E timpul să fac totuși și experimentul care mă interesa de fapt. Să măsor calitatea aerului din cameră, aceeași cameră, dormitorul, dar de data asta cu unul dintre purificatoare pornit. Cel pe care voiam să îl aruncăm, de fapt.
Luni noaptea dormim deci cu purificatorul pornit.
Marti dimineața, surpriză dublă:
- Indicatorii de CO2 s-au îmbunătățit semnificativ. Deci purificatul camerei functionează într-o anumită măsură. Nu e chiar bullshit.
Totuși, de la 2 noaptea la 7 dimineața, indicatorii de CO2 au fost tot pe roșu. La limita dintre galben și roșu, dar în niciun caz verde.
Deci ceva nu e bine.
Concluzii
Sigur că, în stilu-mi jurnalistic, aș mai fi făcut experimentul ăsta de încă niște zeci de ori, aș fi vorbit cu specialiști în carne și oase în locul lui Chat GPT, aș fi comparat, aș fi… Dar, atât cât am putut să observ în cele două zile cât am avut rucasul ăsta în teste, fără să mă consult cu experți, concluziile mele sunt următoarele:
- A fost o decizie bună să ne mutăm din oraș, la periferie, lângă pădure. Lângă câmp, da. Cu riscul alergiilor la ambrozie, da. Dar per total, aerul pare să fie mai curat aici. Afară, indicatorii au fost mereu pe verde, chiar și când am mers pe lângă șosea.
- Nu aruncăm purificatoarele. O să le folosim în continuare. Mai ales noaptea și mai ales în timpul sezonului de ambrozie. Cu purificatorul pornit, am avut valori la PM 2,5 chiar și de zero. Deci dacă purifică particule atât de mici, probabil că purifică și ceva din polenul ăla.
- Trebuie neapărat să continuăm să investigăm modul în care se aerisesc camerele noastre. În special dormitoarele. Poate că nici copiii nu se odihnesc bine, poate de aia sunt uneori așa irascibili? O grămadă de întrebări s-au iscat.
- Ideea “Aerul de afară e poluat, aerul din casă e poluat, nici nu știm ce să facem, mai deschidem geamurile să aerisim sau mai rău facem” pentru noi a devenit clară. Nu că mi-aș fi pus vreodată problema să nu aerisesc. Dar mă întrebam mereu dacă nu cumva mai rău fac. La noi, aerul din casă s-a dovedit a fi mai poluat decât cel de afară. Deci nu există varianta ne-aerisirii. Bun, rău, sigur e mai bun aerul de-afară decât cel din casă. In cazul nostru, cel puțin.
- Experimentul/Studiul ăsta este făcut tot de un privat. Ca majoritatea inițiativelor de măsurare a calității aerului pe care le-am vazut în ultimii ani. Ce face statul în tot acest timp? Poate să ne răspundă concret la întrebarea : Cât de poluat este aerul din România?
Nu poate. Sau poate, dar statisticile nu au cum să fie concludente, din moment ce stațiile de măsurare a calității aerului nu funcționează perioade îndelungate. Comisia Europeana ne-a dat deja în judecată pentru că nu am luat măsuri împotriva poluarii aerului, asa cum ni s-a cerut în repetate rânduri. Cine trebuie să ne mai cheme în instanță? Cine trebuie să ne mai amendeze și cu cât, ca să stăm liniștiți în țara noastră, că respirăm un aer curat?
Desigur, astea sunt mai mult niște întrebări decât niște concluzii. Dar altfel aș vrea să închei.
Știti cum începe viziunea eEco? “Imaginați-vă o lume în care putem respira în orașe un aer curat. Care se simte imediat, de cum deschidem geamurile”.
Dacă vreți să faceți parte din această lume, vă invit să vă faceți cont pe platforma eEco.ro și să intrati astfel în această comunitate. A oamenilor care vor să respire un aer mai curat. Și care vor să afle cum putem obține asta.
