Galerie Foto
Un nou studiu realizat de Joint Research Centre – serviciul științific al Comisiei Europene – arată că România gestionează ineficient deșeurile textile, în ciuda presiunii legislative tot mai mari impuse la nivel european. Potrivit analizei, doar 8–16% dintre textile sunt colectate separat în România, în timp ce restul sunt eliminate odată cu gunoiul menajer, devenind inutilizabile. Colectarea la grămadă le contaminează, iar procesul de reutilizare sau reciclare devine practic imposibil.
Această realitate este confirmată și de datele Asociației Române pentru Reutilizarea și Reciclarea Textilelor (ARETEX), care estimează că anual se aruncă în România circa 160.000 de tone de textile, iar rata reală de reciclare și reutilizare se situează sub 10%. La polul opus, Italia, de exemplu, reușește să reutilizeze pe plan intern aproape un sfert din textilele colectate, în timp ce Cehia, deși are o rată mai mică de reutilizare internă, reciclează și exportă mare parte din ce colectează.
Zoltán Gündisch, președintele ARETEX, atrage atenția că cifrele europene spun aceeași poveste, respectiv că România transformă hainele în deșeuri, în loc să le trateze ca resursă. El susține că tranziția către o economie circulară în domeniul textil nu se va întâmpla spontan și că este nevoie de intervenție publică: de politici coerente, investiții în infrastructură și o raportare clară a traseului pe care îl urmează fiecare articol textil, de la colectare până la reutilizare sau incinerare.
Noua Directivă-cadru a UE privind deșeurile, adoptată în toamna acestui an, vine cu reguli clare și termene ferme. Colectarea separată a devenit obligatorie, iar în maximum 30 de luni, fiecare stat membru trebuie să implementeze un sistem de responsabilitate extinsă a producătorilor. Aceștia vor fi obligați să acopere costurile de colectare, sortare și reciclare a hainelor pe care le pun pe piață. Directiva vizează toate tipurile de textile, de la îmbrăcăminte și încălțăminte, la lenjerii, perdele sau pături, și impune reguli care permit ajustarea taxelor în funcție de durabilitatea și sustenabilitatea produselor.
În România, însă, legislația pare să fi luat-o înaintea realității. În continuare, textilele sunt colectate de aceiași operatori care se ocupă de deșeuri menajere, iar infrastructura de sortare este subdezvoltată sau inexistentă în multe regiuni. Din acest motiv, ARETEX solicită ca gestionarea textilelor să fie transferată către operatori specializați, capabili să prioritizeze reutilizarea și să asigure un traseu clar al fiecărui produs.
O altă problemă majoră ține de presiunea economică asupra sectorului de reutilizare. În timp ce centrele de sortare pentru haine second-hand sau reciclare nu beneficiază de sprijin financiar, piața este invadată de produse de tip ultra-fast fashion, adesea importate online, la prețuri foarte mici și fără taxe vamale. În opinia ARETEX, aceste practici nu doar că distorsionează concurența, dar subminează orice efort real de a susține o economie circulară în domeniul textilelor.
În paralel, organizația solicită eliminarea plafonului de 150 de euro pentru importurile online scutite de taxe și introducerea de stimulente pentru companiile care investesc în infrastructură de colectare și sortare. În lipsa unor astfel de măsuri, România riscă să nu își atingă niciuna dintre țintele asumate prin Pactul Verde European.
Publicarea studiului JRC vine într-un moment-cheie, în care presiunea europeană pe zona de textile devine tot mai clară. Însă fără o mobilizare la nivel național, fără fonduri alocate și fără o infrastructură funcțională, toate aceste obiective vor rămâne simple obligații pe hârtie, iar hainele uzate vor continua să fie tratate ca gunoi – în loc să fie privite ca resurse valoroase într-o economie circulară reală.
