Am stat împreună cu familia o săptămână în Lausanne, Elveția. Într-un apartament închiriat, deci a trebuit să ne interesăm cum trebuie să aruncăm gunoiul, ca să respectăm regulile locului. Și să nu luăm amendă. Căci auzisem și noi că în țările civilizate educația așa se face, prin amenzi mari. Și prin aplicarea lor, probabil. Dar asta este o altă discuție.

Așa am aflat că, în plus față de ce făceam acasă, în România, trebuia să aruncăm separat și resturile biodegradabile. Adică ceea ce ne va obliga și legea compostului de la noi, atunci când va fi implementată, căci acum nu are norme.

Și cum știam că sunt multe discuții despre ce se pune la compost și ce nu, eram chiar curioasă ce acceptă autoritățile pentru compostarea industrială. Cu mențiunea că în alte orașe este posibil să fie un pic altfel lucrurile, pentru ca Elveția este împărțită în cantoane, care funcționează destul de independent, și își pot face propriile reguli.

Sursa foto: www.lausanne.ch/Trier, des petits gestes pour de grands effets

Desenul e clar. Se aruncă în tomberonul pentru resturi organice următoarele:

Coji de fructe și legume. Inclusiv coji de nucă, citrice și banane

Coji de ouă

Pliculețe de ceai (din hârtie)

Zaț de cafea

Iarbă, plante și frunze uscate

Oase de pește și oase de la carne. Gătite sau crude

Scoici

Resturi de mâncare (deduc eu)

Grăsimea/untura nu apare în desen. Dar din surse sigure, adică de la autorități, știu: dacă e un strat subțire, se ia cu un șervețel și se aruncă la gunoiul menajer. Dacă e un strat mai gros de doi centimetri, se pune separat într-un borcan, la fel ca uleiul uzat, și se duce în niște locuri special amenajate prin oraș.

Săculețul ăla din poză, biodegradabil și compostabil, în care poți pune resturile vegetale, nu îl primești gratuit, ci îl cumperi de la supermarket. De fapt, și sacii de gunoi menajer îi plătești tot tu. Și sunt chiar foarte scumpi. Patru franci un sac. E practic modul în care autoritățile percep taxa pe gunoi. Cu cât arunci mai mult, cu atât plătești mai mult, pentru că vei avea nevoie de mai mulți saci. Cu cât pui deșeurile mai alandala în sac și nu le presezi, cu atât plătești mai mult, pentru că vei avea nevoie, din nou, de mai mulți saci. Nu trebuie prea multă informare și educație pe zona asta, te arde la buzunar.

Ia să ne gândim cum ar fi să se aplice o astfel de metodă și în România! Eu, de exemplu, plătesc 34 de lei gunoiul, pe lună. Timp în care arunc cel puțin 5-6 saci, zic eu. Dar acum îmi dau seamă că nu cred că i-am numărat vreodată foarte riguros. Chiar, voi ați numărat vreodată câți saci de gunoi menajer aruncați lunar? În cazul meu, dacă aș fi nevoită să plătesc 20 de lei pe fiecare sac, ar însemna să plătesc 100-120 de lei gunoiul menajer. Dacă am fi obligați și noi să plătim astfel de taxe, parcă altfel am valoriza sacii în care aruncăm gunoiul, nu? Și ce aruncăm și ce refolosim. Și ce cumpăram și ce nu. Și tot așa...

Ce se aruncă la gunoiul menajer?

Revenind la elvețieni, ce aruncă totuși la gunoi menajer? Cu ce umplu sacii ăia? Păi...cu tot ce nu se reciclează. Și tot ne nu merge la biogaz și compost. Adică orice altceva în afară de PET-uri și recipiente mari de plastic de la detergenti, hartie și carton, sticlă, aluminiu și resturi biodegradabile.

Interesant este că tot la gunoi menajer ei aruncă și toate ambalajele pe care noi le aruncăm la plastic, în speranța că vor fi reciclate. Chiar dacă, în România, odată ajunse la stațiile de sortare, cel puțin 25% dintre ambalaje sfârșesc tot la ars, noi facem acest efort. Cei care îl facem, desigur. La elvețieni, oamenii nici nu se mai chinuie. Pungi de chipsuri, cutii tetra pack de lapte, cutii de plastic de unică folosință de la catering, toate merg direct la gunoi menajer.

Sursa foto: www.lausanne.ch/Trier, des petits gestes pour de grands effets

O fi mai bună metoda asta? Față de cum se întâmplă la noi? Unde măcar se încearcă o oarecare separare? Dar poate se pierde mai multă energie, se consumă mai multe resurse? Nu știu. Nu am văzut niciun studiu de impact care să arate care variantă e mai bună. Dar am văzut care este rata de reciclare a deșeurilor municipale a Elveției. 52,8%, conform datelor oficiale din 2020. Adică peste media europeană. Și peste rata României de reciclare, bineînțeles, care este de doar 13,7%.

Deci ceva fac mai bine ca noi. Că o fi metoda asta de separare mai bună, că or fi multe alte reguli, controale, amenzi, care se întâmplă simultan, un lucru este cert. Colectarea deșeurilor organice separat de restul gunoiul este musai să se întâmple urgent și în România. Din simplul motiv că resturile astea de la fructe si legume reprezintă 60% din toate deșeurile pe care le producem. Și care, nevalorificate în modul ăsta, ajung la groapa de gunoi, unde nu fac decât să elimine în atmosferă gaze toxice. Doar aplicând această măsură vom putea să ne creștem șansele de a ne atinge ținte de reciclare pe care le avem, respectiv 55% până în 2025.

Și elvețienii sunt tot oameni

Totuși, să nu credeți că în Elveția e totul lapte și miere. Ce puțin nu în zona asta unde am fost eu. Care e zona franceză a țării și e considerată mai puțin educată, unde regulile nu sunt așa de stricte ca în zona germană. Sau sunt la fel de stricte, dar poate controlul nu e la fel și, prin urmare, nici comportamentul colectiv nu e la fel de civilizat.

Am văzut și la ei resturi biodegradabile puse în pungi de plastic, înnodate, în pubelă. Ceea ce este interzis. Dar trebuie să recunosc că asta părea a fi excepția, nu regula.

Ceea ce vreau să zic e că oamenii sunt oameni, oriunde te-ai duce. Și nu aș vrea să rămâneți cu sentimentul că noi, românii, aruncăm aiurea, pentru suntem noi mai nesimțiti sau mai proști decât alții. Eu, cel puțin, nu cred asta/ Și nu încerc să vă transmit asta. Probabil că la fel ca noi ar face și elvețienii și orice altă nație, dacă nu ar avea infrastructura pe care au deja, dacă nu ar avea amenzi mari, taxe mari pe gunoi, controale și dacă n-ar fi informați, prin poștă, periodic, despre cum anume trebuie făcută sortarea.

Voi când ați fost informați ultima oară de primărie cum trebuie să aruncați gunoiul?