Fum de la o smokestack la apus
Educația chiar poate salva lumea. Mai ales, educația despre amprenta noastră asupra mediului.
Mereu m-a pasionat educația — la oameni de toate vârstele. Am crescut cu convingerea că educația poate salva lumea. De fiecare dată când deschideam o carte, deschideam și orizonturi mentale pe care nici nu știam că le am. Îmi amintesc un moment din gimnaziu, de la ora de istorie. Profesoara ne povestea despre Evul Mediu și cum, pe atunci, oamenii credeau că lumea se termină la linia orizontului — adică la marginea satului lor. Doar cei care se educau aveau curajul să plece din sat, în căutarea unor locuri și oameni noi. Acea idee mi-a marcat profund atitudinea față de educație. Nu-mi puteam imagina cum e să trăieșți toată viața într-un singur loc, fără să-ți deschizi mintea, fără să vrei să vezi ce e dincolo. Atunci am decis: educația vă salva lumea mea. Și frumusețea, cum spunea Dostoievski, dar și educația.
Astăzi trăim alte vremuri, dar nevoia de educație despre lucrurile cu adevărat importante rămâne la fel de valabilă — poate chiar mai urgentă ca oricând. De exemplu, când am început să explorez subiectul amprentei de carbon în România, mi-am dat seama că majoritatea oamenilor nu știu ce înseamnă asta. Nu pentru că nu le pasă, ci pentru că, de multe ori, nu au ajuns încă să conștientizeze impactul pe care îl au asupra mediului. Iar informațiile despre amprenta gazelor cu efect de seră — dacă au existat — nu s-au așezat într-un mod clar, coerent, cu sens. E un subiect relativ nou, o provocare a timpurilor noastre, care cere timp, explicații și mai ales, deschidere.
La televizor nu vedem nimic despre impactul nostru asupra mediului. Nu avem reclame care să vorbească despre un stil de viață sănătos și mediu într-o singură frază. Nici afișe în stațiile de autobuz despre calitatea aerului, deși acel autobuz contribuie direct la producerea emisiilor. Dar și la reducerea lor, dacă este o alternativă la mașina personală.
Un copil care crește într-un mediu în care respectul față de natură este modelat prin educație va reproduce acel comportament. Și dacă întreabă "de ce?" de cinci ori, va primi răspunsuri logice — pentru că adulții din jurul lui se vor fi educat la rândul lor, tocmai pentru a putea răspunde. Răspunsuri simple, dar cu sens:
"Mergem cu bicicleta că să economisim timp și să simțim mirosul florilor din oraș."
Sau "Mâncăm sănătos că să gândim mai bine."
Sau "Respectăm regulile de circulație pentru că vrem să trăim în armonie cu noi înșine și cu ceilalți."
În școli, se vorbește încă prea puțin despre sustenabilitate. Iar în mediul de business, subiectul este adesea tratat că un nice-to-have, nu ca o prioritate. Se așteaptă o legislație care să impună aceste lucruri, că să devină, în sfârșit, un must-have — dar nu e vorba despre a bifa o obligație, ci despre a înțelege că nu mai e doar un subiect opțional. E despre a supraviețui.
Așa că m-am întrebat: de unde află oamenii despre aceste lucruri? Până la urmă, companiile sunt formate din oameni, care, la nivel individual, își iau informațiile de undeva. Cum pot creste mental? Este un subiect esențial în zilele noastre, pentru că ne încălzim tot mai mult de la an la an. Iar această încălzire vine din acumularea gazelor cu efect de seră — care sunt generate, în mare parte, de comportamentele noastre zilnice, fie că suntem indivizi sau companii.
După sute de conversații despre amprenta de carbon — la conferințe, stând de vorbă cu șoferii de Uber, pe stradă, cu prieteni, în familie, pe rețele de socializare și în medii de business — am realizat că sustenabilitatea, că parte a vieții de zi cu zi, e încă neînțeleasă în România. De multe ori, reacțiile sunt: fețe încruntate, zâmbete stânjenite sau, cel mai des, acel clasic "Lasă-mă cu astea…". Unele vin chiar și de la oameni educați, lideri de afaceri sau profesionișți din companii mari.
Cred că temperaturile de peste 40°C din Bucureșți și calitatea aerului cu până la 400% mai rea decât standardele recomandate de OMS sunt semnale clare că e momentul să investim serios în educație despre amprentă, sustenabilitate în acțiunile de zi cu zi — pentru noi și pentru copiii noștri. Aerul, apa și hrana nu sunt "subiecte separate" — ele fac parte din cele peste 30 de mii de decizii pe care le luam zilnic.
Tocmai de aceea, aceste aspecte trebuie integrate în creșterea noastră mentală, indiferent de vârstă. Este o oportunitate de a face diferența prin acțiuni prietenoase cu mediul, dar care îmbunătățesc calitatea vieții noastre actuale și viitoare.
Curând voi lansa un material tip Masterclass, în care vorbesc despre cum funcționează natura alături de noi și de afacerile noastre, dar și despre ce putem face concret că să schimbăm ceva în bine, pentru noi și copiii noștri.
Pentru că da, educația chiar poate salva lumea.
Și conștientizarea asupra amprentei pe care o lăsăm cu fiecare acțiune este primul pas spre a schimba un comportament, a face o alegere mai bună — și, poate, a respira un aer mai curat în vara care vine.
Sursa foto: poza: unsplash.com/@jothamsutharson
