eEco. Ce este sustenabilitatea

Ce este sustenabilitatea?

Mulți spun că se abuzează de acest cuvânt și că ar fi mai bine să-l evităm.  Așa este, “sustenabilitate” a devenit un cuvânt la modă și este folosit de multe ori greșit.  Dar dacă nu-l folosesc cei care îi cunosc sensul, nu înseamnă ca lasă mai mult spațiu celor care îl folosesc greșit?
Clar este că e nevoie să vorbim mai mult despre acest concept. Și ăsta este și motivul pentru care am decis să păstrez fix termenul acesta, “sustenabilitate”, și să nu îl înlocuiesc cu altul, cum ar fi “ecologie”. Căci cred cu tărie că doar discutând mai mult despre el, îi vom înțelege cu adevărat sensul.
Dar ce e de înțeles până la urmă? Mai mult decât definiția din dicționar? Care spune destul de clar că sustenabilitatea se referă la utilizarea resurselor din prezent fără a afecta resursele generațiilor viitoare. Adică ne satisfacem noi nevoile, dar în așa fel încât să își mai poată satisface nevoile de bază și copiii și nepoții și stranepotii noștri.

Sunt multe de înțeles. Și poate că cel puțin noi, românii, am înțelege mai rapid despre ce este vorba dacă am folosi termenul “dezvoltare durabilă”. Doar că atunci când spui dezvoltare durabilă te gandești la o țară, la economia unui stat, la un oraș, la o companie privată, la o organizație. Și parcă mai puțin la oameni. Ori, și noi, ca indivizi, inclusiv noi, trebuie să alegem această cale a unui trai sustenabil.
De ce?
Să ne gândim că naufragiem pe o insulă. Noi si copiii nostri. Pe acea insulă există doar doi palmieri. Noi, naufragiați fiind, nu avem nici de unele, deci ne trebuie foc să ne încălzim, lemne că să facem acel foc, un acoperiș deasupra capului, deci lemne pentru a construi o căsuță. Dacă tăiem din prima cei doi palmieri, în scurt timp nici noi, nici urmașii noștri, nu vor mai avea cum să-și satisfacă aceleași nevoi pe care noi ni le-am satisfăcut astăzi.

Și poate că nu o să moară. Poate că o să se adapteze, cumva. Căci asta e firea umană, firea naturii. Întrebarea e, în ce fel se vor adapta și cum vor arăta oamenii adaptați astfel? Vor mai semăna ei cu oamenii pe care îi știm azi? Va mai exista nota de umanitate care ne face totuși atât de diferiți de animale?

În momentul în care începem să ne punem întrebări de acest gen, în momentul în care începem să gândim pe termen lung, începem să cuprindem sensul sustenabilității.

Se poate filozofa la nesfârșit. Dar un lucru este cert: e vorba despre un drum, o transformare, o schimbare, o chemare la acțiune. A noastră, a tuturor. Cetățeni, guverne, companii, autorități și ONG-uri.

Companii responsabile

În mediul de business se pune de multe ori semnul egal între CSR și sustenabilitate. Și există într-adevăr o foarte mare intersecție între acestea două, dar ele sunt totuși concepte diferite. Responsabilitatea corporativă e mai veche, se vorbește despre ea de prin anii ‘70. Despre dezvoltarea durabilă, sustenabilă, bazată pe cele trei dimensiuni, economic, social și de mediu, a început să se vorbească ceva mai târziu, de prin ‘87. Sigur, o organizație care vrea sa fie responsabilă se uită și la cum poate să contribuie la dezvoltarea durabilă.

Și are căi foarte clare să facă asta, pentru că există cele 17 obiective de dezvoltare durabila stabilite de ONU pentru anul 2030. Care duc acest concept vag și vast în concret. Să nu mai avem sărăcie, să nu mai avem copii care mor de foame, să avem ape curate și energie verde, egalitate de șanse pentru femei și bărbați și așa mai departe.

Platforma eeco.ro își propune să contribuie măcar la trei dintre aceste mari obiective: 11, 12 și 17. Comunități sustenabile, Consum responsabil și mai ales Parteneriate, pentru îndeplinirea acestor scopuri.
eEco Homepage