Legea medicamentelor expirate în România
Deși sunt deșeuri periculoase, medicamentele expirate sunt aruncate de multe ori la gunoi, în wc sau la întâmplare. Se estimează ca in fiecare an, in Romania, 1 500 de tone de medicamente ieșite din uz ajung la gropile de gunoi sau în sistemul de canalizare. Ori ele trebuie sa ajungă in locuri special amenajate, cum ar fi in spitale. De stat sau private. Nu in farmacii, ca pana acum.
Avem o lege noua in acest sens, care intra în vigoare la 1 ianuarie 2024.
De ce era nevoie de o lege specială pentru medicamentele expirate
Principalul motiv pentru care medicamentele expirate trebuie tratate intr-un mod special si nu trebuie lasate la un loc cu gunoiul menajer este legat de rezistenta la antibiotice. Boli aparent banale, precum un abces dentar sau pneumonie, pe care le puteam trata pana mai ieri cu antibiotice, ajung sa ne omoare, din cauza ca antibioticele obisnuite nu mai fac față. De ce? Pentru că am luat prea multe, după ureche, dar și pentru că ajungem să ingerăm cantități semnificative de antibiotice, fără să ne dăm seama. Din apa pe care o bem, de exemplu. Sau pe care o folosim la gătit. In expunerea de motive a noii legi este citat un studiu care arata ca 65% din râurile din Romania sunt contaminate cu antibiotice.
Inițiatorul legii, Adrian Wiener, deputat USR și medic primar în medicină internă, a explicat, în emisiunea PRO VERDE de pe Pro Tv Digital, cât de gravă este situația: "Sunt zeci de mii de decese în România, sunt peste un milion la nivel global. Antibiorezistența este practic clasificată de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind în top 10 riscuri la nivel global în ceea ce privește amenințările asupra umanității.
Problema antibiorezistenței este că bacteriile sunt expuse la doze mici, constante de antibiotice, expunerea aceasta practic generând rezistență. (…) Apa care, de exemplu, ajunge din râuri în rețeaua (publică) nu este perfect filtrabilă în ceea ce privește aceste mici molecule de antibiotice, și sigur că ajunge (în rețea).”
Problema rezsitenței la antibiotice este atât de gravă și de mare pentru că ea ne privește pe toți, chiar daca individual, comportamentul nostru este unul corect. Altfel spus, nu este suficient să nu luăm antibiotice după ureche sau să bem mereu apă filtrată. Pentru că bacteriile mai puternice, devenite rezistente din cauza comportamentului celor din jur, sunt aceleași care ne pot ataca și pe noi. Cei prudenți.
Procedura de predare a medicamentelor expirate
Deși nu există o procedură clară pentru predarea medicamentelor expirate, inițiatorul legii spune că nu este nevoie de norme specifice de aplicare, ca în cazul altor legii, care, deși teoretic sunt în vigoare, practic nu se pot aplica din cauza lipsei normelor.
Lucrurile ar trebui să fie destul de simplu de organizat. În curtea spitalului, un recipient special, bine marcat, dedicat medicamentelor care nu mai pot fi folosite. Unde oamenii se pot duce și le pot arunca direct, fără procese-verbale și alte proceduri greoaie, pe care unele farmacii le aplicau până acum și care erau descurajante.
Ideal ar fi fără ambalajul de carton, căci acela poate merge la reciclare hârtie-carton. Deci poate fi refolosit. În timp ce medicamentele merg la direct la incinerare. Nu există în prezent o altă metodă mai sigură pentru distrugerea lor în afară de ardere. Care, sigur, putem spune că e o variantă tot poluantă. Dar, dacă procedura se face în centre autorizate, care respectă toate standardele, ar trebui să fie cea mai sigură metodă. Cum ar veni, răul cel mai mic.
Hibele legii
Legea nouă era necesara si a fost mult asteptată, pentru că în Romania nu aveam practic o lege clara, care sa delege responsabilitatea aceasta, a medicamentelor expirate, vreunei institutii. Exista un ordin de ministru vechi care prevedea ca populatia trebuie sa predea medicamentele in farmacii, dar nu era prevazuta concret aceasta obligatie pentru farmacisti, intr-un lege, ceea ce lasa lucrurile intr-o zona gri. Cine voia, le primea, cine nu, nu. Si nu prea putea fi tras la raspundere. Oamenii erau pusi pe drumuri, de la o farmacie la alta. Pana cand, probabil, renuntau. Medicamentele ajungeau deci unde nu trebuie. Iar riscul de rezistenta la antibiotice crestea.
De ce s-a transferat insa responsabilitatea de la farmacii la spitale este insa o enigma. Si o problema a legii. Orice om are mai aproape o farmacie, decat un spital. Ca sa nu mai vorbim de zonele din tara unde nu exista niciun spital.
In mai toata Europa farmaciile sunt cele care preiau aceasta responsabilitate, nu spitalele. La noi insa, dupa cum spune si initiatorul legii, lobby-ul făcut de farmacisti a fost mai puternic.
Problema care decurge din alegerea spitalelor este legata insa si de bani. Daca s-ar fi mers pe principiul "responsabilitatea extinsa a producatorului", care se aplica in cazul ambalajelor, de exemplu, costurile ar fi fost suportate de producatorii de medicamente. Cum ei au fost insa explusi din schema, la fel ca farmacistii, banii pentru toata operatiunea vor veni de la spitale. Adica din bani publici. Adica banii nostri, ai tuturor.
O alta problema a legii este ca ea nu rezolva si aruncarea in siguranta a altor deseuri speciale, cum ar fi seringile, fiolele sau termometrele cu mercur. Pentru care, in prezent, pur si simplu nu exista o solutie legala.
Ce fel de medicamente sunt insa acceptate, daca sunt incluse si suplimentele sau medicamentele de uz veterinar, aflati urmarind interviul din video.
